Eu sunt Malala: Povestea fetei care a luptat pentru educație și a fost împușcată de talibani - Malala Yousafzai (2013)

Nu e o carte pentru copii mici, dar cred că adolescenții ar putea găsi lucruri în comun cu protagonista acestei povești, în special pentru că ea avea 15 ani în ziua în care viața i-a fost schimbată radical.

Sursa: https://www.amazon.com

De foarte mult timp mi-am dorit să citesc această carte, mai precis din 2013 când am auzit prima dată de povestea fetiței împușcată de un taliban pentru că mergea la școală, credeam eu atunci. Nu auzisem nimic legat de numele ei din media și nici despre talibani nu știam prea multe decât că stăteau în spatele atacurilor din 11 septembrie și că vroiau cu orice preț să ii distrugă pe “infideli”. Spre rușinea mea, deși înțelegeam că nu toți musulmanii sunt talibani, credeam că toți musulmanii ne urăsc pe noi ceilalți și vor să își extindă tradițiile stricte în toată lumea.

I am Malala mi-a deschis ochii și m-a făcut mai tolerantă pentru că am înțeles cât de greșit e să generalizezi. Nu voi relua povestea pentru a vă lăsa să o descoperiți singuri, dar pot să spun că veți găsi în ea istorie, tradiții cu care noi nu ne întâlnim zi de zi, elemente de cultură impresionante, detalii surprinzătoare din viața de zi cu zi a familiilor de musulmani din Swat (Pakistan) dar și întâmplări tragice, îngrozitoare care par desprinse din poveștile antice despre barbari dar care totuși au loc în anii 2000!

Pe lângă povestea șocantă pe care o poate descoperi oricine printr-o simplă căutare pe Google, Malala Yousafzai, protagonista și autoarea cărții, ne descrie lupta lansată de tatăl său, Ziaoudin, pentru drepturile fetelor și în special dreptul la educație. Ca și cadru didactic aș vrea să insist mai mult pe această parte, fără a diminua în vreun fel importanța și impactul actului terorist al cărei victimă a fost autoarea, și să scot în evidență îndârjirea unei fetițe de a merge la școala și de a învăța. Consider că această carte ar trebui inclusă în bibliografia elevilor din lumea întreagă, sau măcar fragmente din ea, pentru că întâlnim pasaje atât de motivante legate de învățătură încât ar putea revela oricui rolul și importanța școlii.

Malala, în discursul său în fața membrilor ONU, oferă o soluție foarte simplă pentru a avea o lume mai bună, e nevoie doar de un copil, un profesor, o carte și un stilou. Din păcate însă, această soluție ascunde probleme grave care există în toate societățile. În lumea arabă fetelor le este refuzat dreptul la educație în școli, în țările lumii a treia nu există școli sau profesori, în alte părți ale lumii comunitățile sunt atât de izolate încât nu se pot deplasa până la o școală, chiar și în lumea pe care o considerăm civilizată există probleme, și anume aceea că elevii nu vor să învețe, nu realizează cât de mult îi ajută școala, cititul, învățatul. Din nefericire s-ar părea că e nevoie de astfel de exemple tragice pentru a recunoaște meritele școlii.

La un moment dat în carte, Malala spune că nu vrea să fie ținută minte ca “fata împușcată în cap de un taliban” ci ca “fata care a luptat pentru educație”. Cred însă că dacă lupta ei din interiorul Pakistanului pentru a reda dreptul la educație fetelor nu s-ar fi finalizat cu acel atac terorist, mesajul ei nu ar fi făcut înconjurul lumii. Din fericire Malala a supraviețuit atacului și poate să își continue azi lupta împotriva ignoranței. Sfatul meu e să nu o lăsăm singură, să facem ce și cât putem pentru a susține educația în cercurile în care ne învârtim, începând cu propriii noștri copii. Dacă o fetiță de 11 ani a reușit într-o lume total potrivnică, noi cum să nu reușim?