Cu toții avem, fie că suntem conștienți, fie că nu, lucruri la care visăm în intimitatea noastră, țeluri pe care ni le impunem, aventuri pe care ni le dorim sau pe care credem că le-am putea duce la bun sfârșit, ... câte și mai câte ... care puse una lângă alta ar putea umple rafturi peste rafturi. Aceste rafturi formează în sufletele noastre o „bibliotecă de visuri” la care ne ducem din când în când și îndeplinim din țelurile aflate acolo pentru a ne face viața mai frumoasă, a ne oferi o satisfacție diferită de cele cotidiene sau a ne provoca pe noi înșine pentru a deveni mai buni și a atinge cea mai bună formă fizică, psihică, emoțională, profesională sau intelectuală.
Și totuși, la un moment dat în viață, vine o clipă în care nu suntem stăpâni doar asupra bibliotecii noastre de visuri ci devenim părinți și ne dorim ca ei să aibă parte de tot ce e mai bun, mai curat și mai frumos. Astfel, adăugăm în bibliotecă cel mai important vis: să le construim copiilor noștri cea mai frumoasă bibliotecă de visuri și să îi susținem în realizarea fiecărui ideal aflat în ea, raft după raft.
Pornim în această misiune din prima clipă a vieții lor înconjurându-i cu iubire, grijă și entuziasm, le transmitem sentimente cât mai pozitive pentru ca ei să crească într-o ambianță plăcută. Apoi, creăm pentru ei un spațiu în care să se poată mișca în siguranță și în care să descopere cât mai multe lucruri despre lumea în care au intrat, îi implicăm în fel de fel de activități axate când pe dezvoltare cognitivă, când pe dezvoltare motorie ori emoțională. Foarte devreme în existența copiilor noștri ne preocupăm de inteligența lor și facem tot ce ne trece prin minte pentru a le dezvolta toate tipurile de inteligență descoperite de psihologi.
Ei bine, părerea mea, pe care cred și sper că o împărtășesc și alți părinți, este că instrumentul pe care îl avem cu toții la îndemână și care totodată e cel mai capabil de a ne dezvolta copiii este Cartea. Crescându-i de mici ca cititori, ne asigurăm că vor deveni Cititori la vârsta adolescenței și a maturității. Cu fiecare carte pe care le-o punem în față le adăugăm un vis în biblioteca lor de visuri. Chiar și atunci când ei sunt bebeluși și nu pot percepe cartea ca atare, imaginile, sunetele, atitudinea părinților față de carte și sentimentele pe care i le insuflă copiilor trezesc în aceștia o flacără extrem de pozitivă și motivațională, dar care, ca orice flacără, trebuie întreținută constant pentru a nu se stinge.
Astfel, în acest blog voi povesti despre experiența mea și a familiei mele cu cărțile copilăriei, felul în care acestea dau roade, sugestii de activități de implementat cu copiii noștri pentru a le insufla respect, iubire și interes pentru cărți și lumea lor precum și posibilele obstacole pe care le vom întâmpina cu siguranță și pe care sper să le depășim cu ușurință și învățând ceva din ele. Aștept comentariile și feedback-ul vostru, în special pentru că suntem încă la început de drum.
Pornim în această misiune din prima clipă a vieții lor înconjurându-i cu iubire, grijă și entuziasm, le transmitem sentimente cât mai pozitive pentru ca ei să crească într-o ambianță plăcută. Apoi, creăm pentru ei un spațiu în care să se poată mișca în siguranță și în care să descopere cât mai multe lucruri despre lumea în care au intrat, îi implicăm în fel de fel de activități axate când pe dezvoltare cognitivă, când pe dezvoltare motorie ori emoțională. Foarte devreme în existența copiilor noștri ne preocupăm de inteligența lor și facem tot ce ne trece prin minte pentru a le dezvolta toate tipurile de inteligență descoperite de psihologi.
Ei bine, părerea mea, pe care cred și sper că o împărtășesc și alți părinți, este că instrumentul pe care îl avem cu toții la îndemână și care totodată e cel mai capabil de a ne dezvolta copiii este Cartea. Crescându-i de mici ca cititori, ne asigurăm că vor deveni Cititori la vârsta adolescenței și a maturității. Cu fiecare carte pe care le-o punem în față le adăugăm un vis în biblioteca lor de visuri. Chiar și atunci când ei sunt bebeluși și nu pot percepe cartea ca atare, imaginile, sunetele, atitudinea părinților față de carte și sentimentele pe care i le insuflă copiilor trezesc în aceștia o flacără extrem de pozitivă și motivațională, dar care, ca orice flacără, trebuie întreținută constant pentru a nu se stinge.
Astfel, în acest blog voi povesti despre experiența mea și a familiei mele cu cărțile copilăriei, felul în care acestea dau roade, sugestii de activități de implementat cu copiii noștri pentru a le insufla respect, iubire și interes pentru cărți și lumea lor precum și posibilele obstacole pe care le vom întâmpina cu siguranță și pe care sper să le depășim cu ușurință și învățând ceva din ele. Aștept comentariile și feedback-ul vostru, în special pentru că suntem încă la început de drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu