Midnight's Children - Salman Rushdie

Povestea controversată şi plină de mister a lui Rushdie m-a fascinat din prima clipă în care am auzit-o în cadrul unui curs de literatură în anul III de facultate. Mi-am propus atunci să citesc "Versetele Satanice" să văd şi eu de unde a pornit toată nebunia. Din păcate însă m-am lăsat prinsă într-un tăvălug de alte romane care m-au dus într-o altă direcţie şi mi-am cam uitat promisiunea. De curând însă am zis că e cazul să mă reapuc de Rushdie dar că Versetele trebuie sa vină într-un context aşa că am început să citesc "Midnight's Children" (am citit-o în engleză şi am omis să caut titlul versiunii în română).

Din primele pagini cartea m-a captivat datorită tonului extrem de personal, naratorul se adresează atât de direct încât am avut impresia că lectura va fi o floare la ureche, ca o discuţie între prieteni. M-am înşelat însă... Sentimentele pe care le-am trăit citind această carte (pe care criticii o consideră o capodoperă, carte care a primit chiar premiul Booker of bookers...adică cea mai cea dintre cele mai bune cărţi) nu se pot enumera din cauza numărului lor. Am fost de multe ori pe punctul de a o abandona, dar m-am redresat cu reticenţă. După părerea mea, fiecare percepem poveştile într-un mod diferit, şi reacţionăm la ele într-o manieră personală, deci nu înseamnă că dacă mie mi s-a părut greoaie, aşa vi se v-a părea şi vouă.

Naratorul este Saleem Sinai, personajul principal al întregii poveşti. El relatează cu lux de amănunte viaţa familiei sale, începând cu tinereţea bunicului său Aadam Aziz şi până în zilele sale. Ce este însă de remarcat e faptul că Saleem se naşte deodată cu India independentă şi îşi asumă din prima clipă să urmeze într-u totul cursul naţiunii sale, ajungând să se identifice cu ea. Copiii din titlu sunt câteva sute de personaje care nu iau parte direct la acţiune, dar care se nasc de asemenea deodată cu ţara lor, exact la miezul nopţii, şi pe care Saleem îi mobilizează telepatic să se organizeze pentru a fi de folos patriei care le este soră geamănă.

Nu voi intra în mai multe detalii pentru a vă da şansa să citiţi opera, dar trebuie să spun că mă bucur ca am dus lectura până la capăt. M-am pierdut de multe ori printre numele personajelor, am deschis Google Translate (deşi îl urăsc) doar ca să înţeleg câte un cuvânt în Hindi pe care Rushdie le foloseşte cu generozitate, m-au frustrat numeroasele prolepse dar acestea au fost de fapt cele care m-au determinat să citesc în continuare, iar în cele din urmă am realizat care e de fapt numitorul comun al tuturor trãirilor...satisfacţia de a cunoaşte lumea indianã. Romanul lui Rushdie realizeazã un tablou extrem de complex al Indiei din care rãzbat nu doar aglomerãrile de personaje, clãdiri, strãzi ci şi mirosurile de condimente, de mahalale, culorile bogate ale istoriei sale tumultuoase, chemãrile muezinului, cãntecele îmblânzitorilor de şerpi, etc. 

În concluzie, vã recomand sã citiţi "Midnight's Children", sã le aflaţi povestea, viaţa şi aventurile şi sã cunoaşteţi cultura indianã cum numai un localnic o poate ştii.