 |
| The Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair |
La un moment dat în viață, cu toții trebuie să
facem față pierderii unei persoane dragi. Pentru unii, acest obstacol apare
foarte repede...mult prea repede în viața lor și pentru nici unul dintre noi o
astfel de întâmplare nu are un „moment potrivit” ci ne va lua prin surprindere
și ne va da peste cap toată existența. Deși e un subiect trist, despre asta
vreau să vă scriu azi fiindcă e tema principală a cărții pe care tocmai am
terminat-o: The Boy Who Sailed the Ocean
in an Armchair.
Becket și-a pierdut mama când s-a născut fratele
lui, Billy, adică în urmă cu șapte ani și suferă cumplit din cauza faptului că
nu a apucat să își ia rămas-bun de la ea. Atunci când tatăl său fuge cu ei în
miez de noapte într-un alt oraș, lăsând-o în urmă pe „aproape-mama” lor, cum o
numesc copiii, Becket pornește împreună cu Billy într-o călătorie la bordul
unui fotoliu. Călătoria e una plină de mistere și de aventuri iar cei doi frați
trebuie să treacă printr-o furtună cumplită.
Autoarea folosește un ton copilăresc și un limbaj
pe măsură, bogat în comparații cum numai un copil de 10-11 ani poate face, și
din această cauză mi-a luat puțin timp ca să intru cu totul în poveste. Dar
acum, la final, realizez că e exact ceea ce un copil are nevoie în cazul în
care a trecut prin întâmplări asemănătoare și că un ton matur l-ar ține la
distanță și poate lectura nu i-ar folosi la nimic. Am avut ochii umezi de la
prima pagină și până la ultima, (pe alocuri erau și lacrimi de bucurie, dar au
predominat celelalte) chiar dacă din fericire nu m-am identificat în întregime
cu Becket și Billy. Trebuie însă să mărturisesc că atunci când mă pregăteam
să-l întâlnesc pentru prima oară pe M. mi-am făcut o mulțime de probleme despre
ce se va întâmpla cu Ș. în cazul în care nu mă voi mai intoarce acasă. Ei, The Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair
mi-a creat o imagine destul de clară. Vă încurajez să o citiți și să le-o dați
și copiilor s-o citească, nu pentru a-i întrista, ci pentru a-i ajuta să se
bucure mai mult de ceea ce au, să privească cu compasiune în jur și să vadă că
deși toți suntem diferiți și avem propriile tristeți și bucurii, trăim împreună
și ne-ar fi tuturor mai bine dacă am profita de asta.
Este, așadar, o poveste despre rămas-bun,
despărțiri și regăsiri, despre familie și prietenie și toate acestea au un
numitor comun: MAGIA. Magia revine iar și iar în poveste sub diferite forme: în
forma melcului Brian, sau a grădinii de la școală, a fluturilor și a cocorilor
de hârtie, de fapt, tot ce ne înconjoară poate fi magic într-un anume fel și
pentru cineva anume, trebuie doar să crezi și să lași magia să-ți umple viața.
Titlu: The
Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair
Autor/Editor:
Lara Williamson
Format: 198
x 130mm
Nr pagini:
336
Vârsta
recomandată: 9+
Premii:
·
Shortlisted - 2016 St Helens Schools Library
Service Book Awards
·
Nominated - CILIP Carnegie Medal 2017
·
Shortlisted - Sheffield Children's Book Award
2015
·
Shortlisted - Independent Booksellers Week Award
for Children’s Fiction
·
Shortlisted - North East Book Award
·
Shortlisted - Blue Peter Book Awards 2016
Activități
pe baza lecturii pentru acasă, la școală sau într-un club de lectură (inspirate
de aventurile lui Becket și ale lui Billy):
·
Învățați să faceți cocori de hârtie și încercați
să faceți 1000 pentru a vi se împlini cea mai arzătoare dorință.
·
Creați o grădină pe orice bucată de pământ abandonată
pentru a-i reda frumusețea și încercați să găsiți o temă potrivită pentru acel
spațiu.
·
Jucați-vă de-a detectivul timp de o săptămână
pentru a elucida un mister ales de voi.
