Wipe-Clean First Numbers

Azi am decis să vă scriu despre o carte care e deschisă în casa noastră în fiecare zi de cum ajunge Ș. de la grădiniță. E vorba de Wipe-Clean First Numbers de la editura Usborne.

https://www.usbornebooksathome.co.uk/catalogue/catalogue.aspx?cat=1&area=EY&subcat=WC&id=7915

Nu este o carte de povești ci o carte de activități adresată copiilor mai mari de 3 ani și îndeplinește mai multe scopuri:

·         îi învață pe cei mici să țină corect instrumentul de scris

·         oferă multe exerciții de trasare a numerelor urmărind liniile punctate

·         creează un context pe înțelesul copiilor pentru activități matematice simple

·         îi învață pe copii să numere până la 10 în ordine crescătoare și descrescătoare

Fiind o carte publicată în limba engleză, copii au nevoie de puțin ajutor pentru a înțelege cerințele de pe fiecare pagină, dar datorită monstruleților prietenoși care dau culoare întregii cărți, copiii vor reține foarte repede ce au de făcut. Fiind o carte „wipe-clean”, vine însoțită de o cariocă specială cu care pot scrie, iar apoi să șteargă cu un simplu șervețel pentru a reface activitățile distractive.

Din experiență personală vă spun că la început sarcina le va părea puțin dificilă copiilor pentru că paginile sunt lucioase și alunecă mai mult decât hârtia obișnuită, dar imediat ce vor termina de completat toate activitățile din carte, copiii vor insista să ștergeți cât de repede ce au lucrat pentru a încerca din nou. A doua încercare a ieșit mai bine și l-a motivat pe Ș. să mai încerce încă o dată, și încă o dată...și de atunci în fiecare zi :D Am observat că este din ce în ce mai atent să nu depășească marcajele numerelor, reușește deja să scrie cifrele fără a urmări o linie punctată și ține corect carioca în mână.

Editura Usborne acordă o atenție deosebită cărților pe care le publică, oferind material educativ, interesant și totodată ilustrat atractiv. Urmărind site-ul lor veți descoperi două tipuri de cărți „wipe-clean”: Wipe-clean learning și Wipe-clean activities iar de aici puteți lista niște fișe de lucru pentru cei mici.

Să vă aducă bucurie!

Autor/Editor: Jessica Greenwell

Ilustrator: Kimberley Scott

Format: 276 x 216 mm

Nr pagini: 24

Căsuța Zurli – Mirela Retegan

Ș. al meu este mare consumator de Gașca Zurli încă de când era mic (J că acum are deja 3 ani și jumătate!!!) și recunosc că noi suntem cei care l-am încurajat pentru că toate cântecele găștii sunt atrăgătoare, ușor de fredonat și în special foarte educative. Este foarte ușor să-i transmiți copilului că e important să mănânce sănătos cântând împreună „Bucătărașul Zurli”, „Yum-yum” sau „Pofta de mâncare”; e distractiv să îl înveți pe cel mic să se spele pe dinți pe versurile „dinții de sus se pe-pe-pe-pe-perie în jos și dinții de jos se pe-pe-pe-pe-perie în sus” sau să vă jucați Rempompi ți să faceți coregrafiile celor mai îndrăgite cântece pentru copii. De aceea am fost foarte fericită când am auzit de prima carte de povești a Mirelei Retegan.

https://www.magazinulzurli.ro/Carte/NOU-Cartea-Casa-Zurli-78.html

Căsuța Zurli nu face altceva decât să transforme spectacolul „Casa Zurli” într-o poveste pentru copii la îndemâna oricui. Iar cum Ș. îmi cere să-i „citesc” povestea spectacolului încă de când am ieșit din Sala Polivalentă, cartea e o resursă de bază pentru mine, mai ales că eu am mai scăpat unele elemente ale spectacolului, dar el a „înregistrat” tot și mi-a atras atenția că am ratat ceva. Avem cartea de doar cinci zile, de când a apărut la chioșcurile de ziare cu Gazeta Sporturilor, și de atunci o citim cam de două ori pe zi, preluând idei din ea ca să punem masa, să strângem jucăriile sau să împerechem șosetele (adică să-l învățăm pe Ș. să facă asta). Tot pornind de la o idee din poveste, încerc să-l fac pe Ș. să salute atât oamenii cu care ne întâlnim, cât și obiectele din jur.

Cu toate acestea, ar fi și ceva ce aș schimba la această carte: cântecele. O fi pentru că am citit recent Călătoriile lui Erus (despre care puteți citi aici Erus și Valea Răbdării și Erus și Valea Generozității) care includ linkuri pentru a asculta cântecele din poveste, dar mai ales pentru că Gașca Zurli e renumită datorită cântecelor pentru copii deci micii cititori ar fi entuziasmați să poată cânta împreună cu personajele lor preferate cântecele la care se face referire în text: „Bună dimineața casă...”, „Să vedem cine mai știe/ Cum se pune o farfurie?”, sau cântecul în care Fetița Zurli își imaginează cum ar fi să fie mare. În afara acestui detaliu, povestea este una captivantă, cred că toți copiii vor fi curioși să vadă ce se întâmplă până la urmă, dacă Gașca Zurli va reuși să rămână unită în fața provocărilor lansate de Tura Vura. De asemenea, apreciez fidelitatea ilustrațiilor cu personajele de pe scenă, Ș. le-a recunoscut imediat și deși cantitatea de text e destul de mare pentru un copil de 3 ani, are răbdare până termin de citit o pagină fiindcă analizează detaliile din ilustrații. În plus, datorită faptului că anumite cuvinte sau expresii sunt scrise cu majuscule și cu diferite culori, Ș. le-a reținut deja și recunoaște acțiunea de pe fiecare pagină deci putem schimba rolurile câte puțin ca să îl determin să fie el povestitorul, dezvoltându-i astfel memoria, limbajul și imaginația.

În concluzie, sper ca Tanti Prezentatoarea/Mirela Retegan să continue să transpună spectacolele în povești pentru copii și să ne formăm încet-încet o bibliotecă zurlie!

Autor: Mirela Retegan

Ilustrații: Cristina Diana Enache

Editura: Editura Zurli

Format: 190 x 260 mm

Nr. pagini: 31

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Desenați o căsuță Zurli care să se potrivească familiei voastre. Cum ar arăta? Unde v-ați ține fiecare lucrușoarele?
• Joc: Capodopera. Este un joc de grup în care toți participanții stau în cerc. Doar unul dintre participanți știe „ingredientul secret” pentru a realiza o capodoperă (secretul constă într-o formulă de politețe, de exemplu să spunem „poftim” atunci când dăm ceva), acesta începe să „picteze” în aer un tablou iar apoi înmânează „pensula” celui din dreapta sa folosind formula de politețe. Apoi îi anunță și pe ceilalți că a fost o capodoperă. Fiecare participant încearcă să creeze o capodoperă, dar câștigă doar cei care folosesc formula de politețe aleasă de lider.Jocul se încheie atunci când toți participanții și-au dat seama care era formula.
• Joc: I spy with my little eye. (Eu folosesc acest joc pentru a face ordine în camera lui Ș. mai ales când nu mai ai loc unde să pui piciorul și Ș. creează trasee printre jucării.) Eu mă așez într-un colț și spionez diverse jucării, când Ș. le identifică, le pune la locul lor.

Povestea mea – Michelle Obama

Nu știu aproape nimic despre politică și nici nu mă pasionează subiectul, poate din cauza situației din România unde cuvântul „politică” a ajuns să fie identic cu „corupție”, „influență”, „interese personale” și multe decizii împotriva binelui țării. Nu urmăresc știrile tocmai pentru că atâtea canale de știri sunt afiliate politic și m-au făcut să îmi pierd încrederea că o știre este adevărată și verificată temeinic și nu doar opinia părtinitoare a unor așa-ziși jurnaliști cu interese ascunse.

Cu toate acestea, nu am putut ignora importanța istorică a alegerii unui președinte de culoare în Statele Unite ale Americii care nu doar că e cea mai mare putere a lumii, dar e și țara cu o lungă istorie a sclavagismului. Așadar, alegerea lui Barack Obama în fruntea americanilor a avut o foarte mare însemnătate istorică și o mare influență asupra celorlalte popoare. Nu i-am urmărit mandatele, nu pot să mă pronunț cu privire la politica sa, și nici nu aș vrea asta. Am ales să citesc autobiografia soției sale, Michelle Obama, datorită comentariilor predominant pozitive pe care le-am auzit despre ea în timpul celor opt ani petrecuți la Casa Albă. Am fost curioasă să aflu mai multe despre omul Michelle Obama și nu despre calitatea ei de Primă Doamnă a Americii, și nu am fost dezamăgită.

http://www.litera.ro/povestea-mea.html

Povestea ei începe din copilărie și ne poartă apoi prin toate etapele din viața sa. Nu sunt menționate doar etape de o însemnătate majoră, ci întâmplări mai mici sau mai mari care i-au format caracterul și i-au influențat toate deciziile: de la lecțiile de pian cu mătușa Robbie, scleroza multiplă pe care tatăl său o ignora ca să nu creeze probleme suplimentare familiei, la consiliera școlară din liceu care încearcă să-i reteze elanul de a se înscrie la Universitatea Princeton doar din cauza culorii pielii sale, sau la sloganul pe care îl împărtășește cu Barack și cu alți afro-americani care au țintit mai sus decât le impunea societatea: „Trebuie să fii de două ori mai bun ca să ajungi doar la jumătatea drumului.” M-a impresionat în special faptul că povestea ei e una simplă dar de succes, cum părinții ei, oameni care au avut de înfruntat marginalizarea nevădită a negrilor, au reușit să le insufle copiilor lor dorința și motivația de a-și depăși condiția și de a răzbate într-o lume de albi.

Momentul în care ajunge să locuiască la Casa Albă este unul de cotitură, și așa ar fi pentru oricine cu siguranță, dar Michelle Obama având deja o serie de reușite personale atât pe plan personal cât și profesional, reușește să transforme calitatea de Primă Doamnă în favoarea ei și nu să lase acest titlu să o definească. Astfel, nu uită nici o clipă de unde a plecat și cât de sus a ajuns, se preocupă în continuare de misiunile pentru care a luptat și înainte de a fi soția președintelui și reușește să folosească resursele pe care le are la dispoziția Prima Doamnă ca să facă diferența pentru cei de care se preocupă și anume copii din medii defavorizate sau minorități, tineri care caută o rampă de lansare sau cărora le lipsesc multe informații pentru a-și putea realiza visul, militarii și familiile lor, etc.

Din perspectiva mea, aceasta e o carte care îmbină mai multe funcții. E o lectură foarte plăcută în care ai sentimentul că o ai în față pe Michelle Obama și purtați o discuție amicală și personală existând foarte multe aspecte în care cititorii se pot identifica cu ea, dar este și o carte despre leadership și parenting. Pe mine m-a inspirat să fac tot posibilul să descopăr modalități de a cultiva spiritul de lider în cei doi fii ai mei pentru că mi-a arătat cât e de important să știm fiecare dintre noi cât valorăm ca să ne putem aprecia corespunzător și să ajungem apoi să îi ajutăm pe alții și comunitatea de care aparținem. Îmi doresc ca și băieții mei să poată să spună ca și Michelle Obama „Sunt destul de bun? Da, sunt!”

Autor: Michelle Obama

Editura: Litera

Format: 200x140mm

Nr. pagini: 620

Erus și Valea Generozității – Alec Blenche

Datorită faptului că am fost foarte plăcut impresionată de primul volum al Călătoriilor lui Erus, și anume Erus și Valea Răbdării despre care puteți citi aici, dar și puțin frustrată pentru că nu am aflat răspunsul la unele întrebări, am cumpărat cu prima ocazie următoarele două aventuri Erus și Valea Generozității și  Erus și Valea Iubirii. Azi vă povestesc așadar despre generozitate. Trebuie să recunosc că încă nu am terminat de citit cartea împreună cu Ș. ci doar eu, dar promit că voi edita ulterior postarea ca să adaug și impresiile lui.

Sper bucuria mea, aventura continuă chiar de la porțile Văii Răbdării și prima aventură este chiar întâlnirea cu Soarele. Pentru că citisem primul volum, așteptam cu nerăbdare momentul acesta, dar tot consider că s-ar fi potrivit mai bine în finalul primei părți pentru a le oferi o satisfacție cititorilor. De asemenea, se cuvine să spun că nici unul dintre volume nu se poate citi independent de celelalte, deci e nevoie de achiziționarea întregii serii pentru a înțelege pe deplin aventurile lui Erus.

Cum spuneam, Erus se întâlnește cu Soarele și, discutând cu el, descoperă că fiecare dintre noi are o lumină interioară care strălucește continuu, dar care are uneori nevoie de gesturi clare de apreciere din partea celorlalți pentru a-și putea menține intensitatea luminii. Cu cât lumina noastră e mai apreciată, cu atât strălucește mai tare și se răspândește mai larg. Erus îi vorbește Soarelui despre răbdare, despre iertarea oamenilor mari care găsesc mereu scuze pentru a evita soarele și despre importanța pe care el o are pentru plante, animale și oameni. Ne dăm deci seama că Erus s-a schimbat în urma primei sale aventuri și că nu mai e acum doar un prinț răzgâiat.

https://www.curteaveche.ro/erus-si-valea-generozitatii

În continuare, Ordinul celor nouă îl trimit pe Erus mai departe în Valea Generozității pentru a dobândi și această virtute ca să poată apoi să salveze apele care sunt întunecate și învolburate. De data aceasta Erus nu intră singur în aventură ci alături de prietenul său, mărul vorbitor Alpi. Ei trebuie să treacă prin mai multe încercări ca parte a unui Joc al generozității în care nu câștigă cel mai rapid, ci cel mai generos desigur. În cursă intră și leopardul Amur, bufnița Uli și frumoasa prințesă a apelor, Roua. Fiecăruia i se cere să-și exprime cea mai arzătoare dorință, care i se va împlini doar câștigătorului cursei. Amur fiind un leopard dintr-o specie pe cale de dispariție, își dorește ca oamenii să nu mai vâneze animalele pentru distracție sau pentru blana lor. Uli are cuibul în Regatul Pădurilor și își dorește ca oamenii să nu mai taie pădurile în neștire și să planteze copaci tineri în locurile unde taie copaci pentru lemne de foc sau construcții. Prințesa Roua își dorește la rândul ei ca oamenii să vadă importanța apelor lumii și să nu le mai polueze. Erus își dorește să își continue călătoria pentru a salva apele, dar le spune concurenților doar că vrea să iasă cât mai repede din valea magică.

Cu toate că dorința lui pare egoistă, el se dovedește a fi cât de curând de ajutor celorlalți învățându-i ce este răbdarea și cum să facă să vadă mai bine în întuneric pentru a trece de prima încercare: Peștera Urșilor. În Peștera Urșilor îl cunoaște pe ursul Marty care îi învață pe toți despre miere și importanța ei și îi face pe toți Păstrători ai Rețetei Secrete. Așadar, din concurenți, Amur, Uli, Roua și Erus devin prieteni și promit să rămână așa chiar și după finalul competiției. Ei trec împreună, ajutând fiecare cu ce poate, peste Prăpastia Părăsită, și urcă Dealul Dăruinței pentru a se întoarce la linia de Start de la Lacul Abundenței. În final, Erus este cel care câștigă cursa și își schimbă dorința inițială surprinzându-i pe toți cei prezenți chiar dacă asta îl poate ține pe veci în Valea Generozității. Din nou, povestea se încheie fără a ne oferi un răspuns cu privire la apele întunecate și învolburate, și sper să aflu ce se întâmplă cu ele în următoarea călătorie.

Îmi place foarte mult ideea unei curse a generozității și chiar mă voi gândi la o modalitate de a organiza una pentru băieții mei, dar asta când va mai crește puțin M. Abia aștept să terminăm de citit povestea împreună cu Ș. și să văd ce probleme va ridica. Deși are doar 3 ani și jumătate pune niște întrebări destul de interesante și ma surprinde de fiecare dată ce îi atrage atenția într-o poveste. Voi edita postarea la momentul potrivit, dar dacă voi ați parcurs deja Valea Generozității cu copiii voștri, mi-ar plăcea să știu ce reacții au avut, așadar, vă rog să îmi scrieți experiența voastră în comentarii.

Autor: Alec Blenche

Ilustrator: Doina Zavadschi

Editura: Curtea Veche

Format: 190x235mm

Nr pagini: 132

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Organizați o cursă a generozității pentru familia/prietenii voștri. Poate fi o cursă pe afară, cu obstacole și traseu bine delimitat, sau o cursă de jocuri tip board game. Nu contează cine termină primul sau adună cele mai multe puncte, ci cel care este cel mai generos.
• Cutia cu generozitate: scrieți bilețele cu fapte de generozitate pe care le puteți face celor din jur, cunoscuți sau necunoscuți, și apoi extrageți câte un bilețel în fiecare sâmbătă, de exemplu.
• Creează un proiect sub ce formă dorești: desen, colaj, compunere, etc. în care să prezinți generozitatea unui element al naturii.

Erus și Valea Răbdării – Alec Blenche

Una dintre provocările cele mai mari pe care ni le creează copiii este de a-i învăța să aibă răbdare: până e gata mâncarea, până li se răcește un pic ca să o poată mânca, până vine autobuzul, până vine vara/toamna/iarna/primăvara, până la ziua lor, până vor fi mari, până vine Moș Crăciun, câte și mai câte. Dar nu doar ei trebuie să învețe ce e răbdarea, ci și noi ca părinți trebuie să învățăm să ne-o păstrăm, să le acordăm răbdători tot timpul din lume, toată încrederea și toată dragostea noastră. Cred că acesta a fost scopul pentru care Alec Blenche, fondatorul ViataVerdeViu.ro, a început seria călătoriilor lui Erus din Valea Răbdării. De fapt, a și subliniat cu diverse ocazii pe parcursul poveștii că răbdarea e o virtute care ne ajută mereu.

https://www.curteaveche.ro/erus-si-valea-rabdarii

Erus nu e nici pe departe un erou sau un copil model, el este prințul răzgâiat al Regatului Vânturilor, căruia îi place să trișeze la toate jocurile, se poartă urât cu ceilalți copii și nu face nimic dacă nu primește ceva în schimb. Cu toate acestea, este ales să salveze Lumea Bună de toate problemele care s-au abătut asupra ei: soarele nu mai răsare, apele s-au învolburat și s-au înnegrit și fructele și legumele au dispărut. Cei cinci eroi care l-au ales vin din toate colțurile lumii facparte din Ordinul celor nouă, niște eroi meniți să apere Lumea Bună de orice amenințare, și susțin că doar Erus poate să-i ajute datorită sufletului lui de copil. Așadar, pornesc cu toții spre Țara Soarelui, dar trebuie să treacă prin Valea Răbdării de unde nu mulți au ieșit ca să povestească ce au găsit acolo. În urma tuturor aventurilor pe care le are Erus în valea magică, el descoperă importanța răbdării și faptul că viața întreagă este dominată de această calitate.

Cartea e recomandată copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani, dar eu i-am citit-o lui Ș. care are doar 3 ani și 5 luni și a primit-o cu bucurie. E drept că nu se poate citi toată odată ci pe fragmente, datorită textului destul de mult. Noi am citit câte puțin în fiecare seară înainte de somn și am fost încântată să observ că i-au rămas în minte unele aspecte. Bineînțeles că l-au atras ilustrațiile Doinei Zavadschi chiar dacă ele apar după vreo două pagini integrale cu scris, și cele trei cântece presărate la momente importante din poveste și pe care le fredonează zilnic de când am terminat cartea. Datorită paginii www.călătoriileluierus.ro puteți asculta melodiile împreună cu cei mici ori de câte ori doriți. Uite-așa a venit Ș. de la grădiniță și mi-a spus că le-a cântat colegilor lui Cântecul lui Pac și Mac, două personaje haioase pe care le întâlnește Erus în Valea Răbdării. Și tot așa, purtăm aproape în fiecare zi dialogul amuzant și absurd al lui Pac și Mac ale căror replici le știe pe din-afară. De asemenea, povestea lui Erus le este de foarte mare folos părinților pentru că e plină de sfaturi folositoare și obiceiuri sănătoase prezentate pe înțelesul copiilor. E de ajuns să le citim copiilor una din provocările pe care le întâmpină Erus în vale și putem învăța de acolo o mulțime de lucruri care să ne facă mai buni, mai prietenoși, mai sănătoși și desigur, mai răbdători.

Nu am putut lăsa din mâna prima călătorie a lui Erus după ce i-am citit lui Ș. primul fragment, dar totuși am o obiecție de făcut. Am fost puțin dezamăgită de faptul că povestea cu care începe de fapt aventura lui Erus, și anume dorința de a salva Lumea Bună, nu își găsește nici un sfârșit. E ca și cum autorul ar fi uitat în totalitate că Valea Răbdării era doar o etapă pentru a ajunge în Țara Soarelui și a-l face să răsară din nou. Datorită faptului că nu am cumpărat decât prima carte, nu am putut să merg mai departe cu povestea și am rămas cu o oarecare frustrare din acest motiv. Sper să găsesc răspunsul în următoarea călătorie prin Valea Generozității.

Autor: Alec Blenche

Ilustrator: Doina Zavadschi

Editura: Curtea Veche

Format: 230 x 190 mm

Nr pagini: 120

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Cultivați-vă răbdarea: pregătiți un ghiveci/o jardinieră cu pământ de flori, semănați niște semințe de flori și apoi aveți grijă de ele udându-le, având grijă să fie la soare, rupând buruienile din jurul lor etc. și așteptați răbdători să răsară florile voastre.
• Desenează sau creează un colaj din care să reiasă harta Văii Răbdării așa cum ți-o imaginezi folosindu-te de indicațiile obținute din poveste.
• Provocările din Valea Răbdării sunt personalizate în funcție de caracterul fiecărei persoane care intră în magica vale. Ce provocări crezi că ai întâlni tu dacă ai intra în Valea Răbdării?