Nu știu aproape nimic despre politică și nici nu
mă pasionează subiectul, poate din cauza situației din România unde cuvântul
„politică” a ajuns să fie identic cu „corupție”, „influență”, „interese
personale” și multe decizii împotriva binelui țării. Nu urmăresc știrile tocmai
pentru că atâtea canale de știri sunt afiliate politic și m-au făcut să îmi
pierd încrederea că o știre este adevărată și verificată temeinic și nu doar
opinia părtinitoare a unor așa-ziși jurnaliști cu interese ascunse.
Cu toate acestea, nu am putut ignora importanța
istorică a alegerii unui președinte de culoare în Statele Unite ale Americii
care nu doar că e cea mai mare putere a lumii, dar e și țara cu o lungă istorie
a sclavagismului. Așadar, alegerea lui Barack Obama în fruntea americanilor a
avut o foarte mare însemnătate istorică și o mare influență asupra celorlalte
popoare. Nu i-am urmărit mandatele, nu pot să mă pronunț cu privire la politica
sa, și nici nu aș vrea asta. Am ales să citesc autobiografia soției sale,
Michelle Obama, datorită comentariilor predominant pozitive pe care le-am auzit
despre ea în timpul celor opt ani petrecuți la Casa Albă. Am fost curioasă să
aflu mai multe despre omul Michelle Obama și nu despre calitatea ei de Primă
Doamnă a Americii, și nu am fost dezamăgită.
http://www.litera.ro/povestea-mea.html |
Povestea ei începe din copilărie și ne poartă apoi
prin toate etapele din viața sa. Nu sunt menționate doar etape de o însemnătate
majoră, ci întâmplări mai mici sau mai mari care i-au format caracterul și i-au
influențat toate deciziile: de la lecțiile de pian cu mătușa Robbie, scleroza
multiplă pe care tatăl său o ignora ca să nu creeze probleme suplimentare
familiei, la consiliera școlară din liceu care încearcă să-i reteze elanul de a
se înscrie la Universitatea Princeton doar din cauza culorii pielii sale, sau
la sloganul pe care îl împărtășește cu Barack și cu alți afro-americani care au
țintit mai sus decât le impunea societatea: „Trebuie să fii de două ori mai bun
ca să ajungi doar la jumătatea drumului.” M-a impresionat în special faptul că
povestea ei e una simplă dar de succes, cum părinții ei, oameni care au avut de
înfruntat marginalizarea nevădită a negrilor, au reușit să le insufle copiilor
lor dorința și motivația de a-și depăși condiția și de a răzbate într-o lume de
albi.
Momentul în care ajunge să locuiască la Casa Albă
este unul de cotitură, și așa ar fi pentru oricine cu siguranță, dar Michelle
Obama având deja o serie de reușite personale atât pe plan personal cât și
profesional, reușește să transforme calitatea de Primă Doamnă în favoarea ei și
nu să lase acest titlu să o definească. Astfel, nu uită nici o clipă de unde a
plecat și cât de sus a ajuns, se preocupă în continuare de misiunile pentru
care a luptat și înainte de a fi soția președintelui și reușește să folosească
resursele pe care le are la dispoziția Prima Doamnă ca să facă diferența
pentru cei de care se preocupă și anume copii din medii defavorizate sau
minorități, tineri care caută o rampă de lansare sau cărora le lipsesc multe
informații pentru a-și putea realiza visul, militarii și familiile lor, etc.
Din perspectiva mea, aceasta e o carte care îmbină
mai multe funcții. E o lectură foarte plăcută în care ai sentimentul că o ai în
față pe Michelle Obama și purtați o discuție amicală și personală existând foarte
multe aspecte în care cititorii se pot identifica cu ea, dar este și o carte
despre leadership și parenting. Pe mine m-a inspirat să fac tot posibilul să
descopăr modalități de a cultiva spiritul de lider în cei doi fii ai mei pentru
că mi-a arătat cât e de important să știm fiecare dintre noi cât valorăm ca să
ne putem aprecia corespunzător și să ajungem apoi să îi ajutăm pe alții și
comunitatea de care aparținem. Îmi doresc ca și băieții mei să poată să spună ca și Michelle Obama „Sunt destul de bun? Da, sunt!”
Autor: Michelle
Obama
Editura:
Litera
Format:
200x140mm
Nr. pagini:
620
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu