The Boy Who Sailed the Ocean an Armchair – Lara Williamson

The Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair

La un moment dat în viață, cu toții trebuie să facem față pierderii unei persoane dragi. Pentru unii, acest obstacol apare foarte repede...mult prea repede în viața lor și pentru nici unul dintre noi o astfel de întâmplare nu are un „moment potrivit” ci ne va lua prin surprindere și ne va da peste cap toată existența. Deși e un subiect trist, despre asta vreau să vă scriu azi fiindcă e tema principală a cărții pe care tocmai am terminat-o: The Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair.

Becket și-a pierdut mama când s-a născut fratele lui, Billy, adică în urmă cu șapte ani și suferă cumplit din cauza faptului că nu a apucat să își ia rămas-bun de la ea. Atunci când tatăl său fuge cu ei în miez de noapte într-un alt oraș, lăsând-o în urmă pe „aproape-mama” lor, cum o numesc copiii, Becket pornește împreună cu Billy într-o călătorie la bordul unui fotoliu. Călătoria e una plină de mistere și de aventuri iar cei doi frați trebuie să treacă printr-o furtună cumplită.

Autoarea folosește un ton copilăresc și un limbaj pe măsură, bogat în comparații cum numai un copil de 10-11 ani poate face, și din această cauză mi-a luat puțin timp ca să intru cu totul în poveste. Dar acum, la final, realizez că e exact ceea ce un copil are nevoie în cazul în care a trecut prin întâmplări asemănătoare și că un ton matur l-ar ține la distanță și poate lectura nu i-ar folosi la nimic. Am avut ochii umezi de la prima pagină și până la ultima, (pe alocuri erau și lacrimi de bucurie, dar au predominat celelalte) chiar dacă din fericire nu m-am identificat în întregime cu Becket și Billy. Trebuie însă să mărturisesc că atunci când mă pregăteam să-l întâlnesc pentru prima oară pe M. mi-am făcut o mulțime de probleme despre ce se va întâmpla cu Ș. în cazul în care nu mă voi mai intoarce acasă. Ei, The Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair mi-a creat o imagine destul de clară. Vă încurajez să o citiți și să le-o dați și copiilor s-o citească, nu pentru a-i întrista, ci pentru a-i ajuta să se bucure mai mult de ceea ce au, să privească cu compasiune în jur și să vadă că deși toți suntem diferiți și avem propriile tristeți și bucurii, trăim împreună și ne-ar fi tuturor mai bine dacă am profita de asta.

Este, așadar, o poveste despre rămas-bun, despărțiri și regăsiri, despre familie și prietenie și toate acestea au un numitor comun: MAGIA. Magia revine iar și iar în poveste sub diferite forme: în forma melcului Brian, sau a grădinii de la școală, a fluturilor și a cocorilor de hârtie, de fapt, tot ce ne înconjoară poate fi magic într-un anume fel și pentru cineva anume, trebuie doar să crezi și să lași magia să-ți umple viața.

Titlu: The Boy Who Sailed the Ocean in an Armchair

Autor/Editor: Lara Williamson

Format: 198 x 130mm

Nr pagini: 336

Vârsta recomandată: 9+

Premii:

·        Shortlisted - 2016 St Helens Schools Library Service Book Awards

·        Nominated - CILIP Carnegie Medal 2017

·        Shortlisted - Sheffield Children's Book Award 2015

·        Shortlisted - Independent Booksellers Week Award for Children’s Fiction

·        Shortlisted - North East Book Award

·         Shortlisted - Blue Peter Book Awards 2016

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la școală sau într-un club de lectură (inspirate de aventurile lui Becket și ale lui Billy):

·         Învățați să faceți cocori de hârtie și încercați să faceți 1000 pentru a vi se împlini cea mai arzătoare dorință.

·         Creați o grădină pe orice bucată de pământ abandonată pentru a-i reda frumusețea și încercați să găsiți o temă potrivită pentru acel spațiu.

·         Jucați-vă de-a detectivul timp de o săptămână pentru a elucida un mister ales de voi.

Girls for the vote - Linda Newbery

Ne aflăm într-o perioadă electorală când străzile sunt pline de afișe și materiale promoționale care susțin un partid sau altul, iar Ș. fiind în perioada lui „de ce” îmi pune o mulțime de întrebări. Nu are rost să intru în detalii politice nici cu el nici cu voi, unu pentru că e mic, și doi pentru că nu mă pricep deloc. Daaar...am încercat la fiecare scrutin să îi vorbesc despre importanța dreptului la vot și așa voi face de fiecare dată pentru că e necesar să conștientizeze că are acest drept și să profite de el când îi va veni rândul.

Girls for the vote

Cartea de azi face parte din seria 6 Chelsea Walk care abordează lupta feministă din Marea Britanie vorbind despre 6 fete imaginare care au locuit la o adresă reală în timpuri istorice. „Girls for the vote” se petrece în 1914 când în casa de la numărul 6 pe Chelsea Walk se mută două tinere care fac parte din mișcarea sufragistă. Polly, personajul principal al poveștii, o fetiță de 13 ani, este atrasă de viziunile lor și își dă seama că doar dacă mișcarea feministă ar avea succes și-ar putea împlini și ea visul de a deveni exploratoare. Cu toate acestea, cele două activiste nu sunt bine primite de vecinii lor și Polly trebuie să aleagă între a fi ceea ce-și doresc părinții ei să fie, și ceea ce-și dorește ea. Oare ce va alege?

Deși povestea e despre fete și drepturile lor, și chiar dacă Ș. e prea mic pentru a putea urmări firul narativ al unui roman, cu siguranță mă voi folosi de întâmplările inspirate din realitate și transpuse în poveste pentru a-i explica de când avem dreptul la vot și cum a fost el obținut, de ce e important să ne exprimăm acest drept și cum să apreciem libertatea de exprimare a opiniei. Poate că sună prea complicat să discuți așa ceva cu un copil de 3 ani, dar eu cred că dacă repetăm povestea de fiecare dată când e perioadă electorală, va ajunge un adult responsabil care nu va da cu piciorul unui drept pentru care alții s-au jertfit. Eu îmi aduc aminte și acum cu plăcere de momentele în care părinții mei ne duceau pe mine și pe fratele meu cu ei la vot și fiecare intram cu unul din părinți în cabina de vot, apoi puneam buletinul de vot în urnă, iar când am mai crescut ne lăsau și să punem noi ștampila. Nu știu ce gândeau ei ca părinți în acele momente, dar pe noi ne făceau să ne simțim importanți și recunosc că păstrez acest sentiment și acum.

Așadar, vă recomand cu drag această carte nu doar pentru a afla mai multe despre istoria dreptului la vot ci și pentru că e o poveste drăguță, cu întâmplări atractive și amuzante pe alocuri cu care pot rezona atât fetele, cât și băieții.

Titlu: Girls for the vote

Autor/Editor: Linda Newbery

Format: 198 x 130mm

Nr pagini: 208

Vârsta recomandată: 9+

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

·Organizați o campanie electorală în grupul vostru. Invitați-i pe copii să candideze pentru o anumită funcție importantă pentru casă/clasă/grup (de ex. șeful clasei, liderul grupului de discuții, manager al departamentului de distracție etc) și ajutați-i să-și organizeze și desfășoare campania electorală, oferindu-le informații despre cum se desfășoară în realitate campaniile oamenilor politici.

·Haideți la vot acasă/ în clasă/ în grup! Creați buletine de vot și acordați-le dreptul copiilor să voteze pentru ceva, de exemplu ce ar vrea să mănânce la cină, sau ce joc să faceți la sfârșitul orei, sau ce film să vadă în weekend, etc.

·Să ne cunoaștem drepturile: citiți împreună cu copiii drepturile omului și drepturile copiilor, discutați ce înseamnă fiecare, gândiți-vă la situații care exprimă fiecare dintre drepturi și apoi lăsați-i să facă un desen pentru fiecare drept. Puteți expune apoi desenele pe un perete, la vedere.

Staying safe online

         În această eră digitală, virtuală sau a informației este destul de dificil să îți educi copiii după modelele primite de la părinții și profesorii noștri, în special pentru că ei nu au fost nevoiți să se confrunte cu această tehnologie modernă care poate fi atât o binecuvântare cât și un blestem. La fel cum ne-au învățat și pe noi părinții să distingem între binele și răul întâlnite în lumea reală, este important să le arătăm copiilor noștri că și lumea virtuală are părți bune dar și rele și că e vital să aleagă cu grijă și să se mențină în siguranță. De aceea am ales să vă scriu azi despre cartea Staying safe online publicată de editura Usborne.

Staying safe online

Este o carte care se adresează în special adolescenților și abordează teme variate precum cyberbullies, internet trolls, copyright, și chiar și teme mai dificile de discutat precum pornografia, abuzurile sexuale sau dependența de jocuri de noroc. Deși băieții mei sunt încă prea mici pentru a avea nevoie de un astfel de ghid, am citit cartea și mi-am luat notițe ca să pot să îi pregătesc în viitor să utilizeze internetul doar spre binele lor și al celorlalți, fără a cădea în capcanele sale. Așadar, dacă știți că există multe cotloane ale internetului pe care nu le cunoașteți și nu știți cum să le evitați, vă recomand să citiți cartea, fiindcă limbajul său domol, ca pentru tineri adolescenți vă va ajuta să înțelegeți mult mai bine lumea virtuală.

Mi-au plăcut în special sfaturile extrem de practice pentru setarea confidențialității pe diferite site-uri și aplicații, ideile pentru stabilirea unor parole sigure și greu de spart de către hackeri și capitolul  despre copyright care insistă pe verificarea informațiilor obținute pentru a ne asigura că nu sunt doar invenții ale cuiva și postate apoi pe internet. Pentru a nu crea o imagine total negativă a internetului, care până la urmă a ajuns să fie peste tot, de la computere, telefoane, tablete și până la mașini și televizoare, autorul a inclus la finalul fiecărui capitol o rubrică intitulată ”Reasons to love the internet”.

După ce citim despre toate aspectele negative ale internetului și ni se oferă soluții pentru a fi în siguranță online, la sfârșit găsim chiar și un link către alte site-uri cu informații despre utilizarea mediului virtual, idei distractive de activități online și chiar și linii telefonice de ajutor pentru tinerii din Marea Britanie. Chiar dacă aceste linii telefonice sunt din Marea Britanie, menționarea lor în fiecare capitol al cărții ne trimite să ne interesăm de astfel de instituții de ajutor disponibile în România.[1][2][3] De asemenea, cartea se încheie cu sfaturi pentru adulți pentru a le veni în ajutor copiilor care întâmpină situații neplăcute online, iar cel mai important sfat care mi-a rămas în minte este acela de a cere ajutor, fie de la alți colegi, de la adulții de încredere și chiar de la poliție.

Autorul ne recomandă să nu neglijăm circumstanțele supărătoare întâlnite online pentru că mediul virtual este peste tot în jurul copiilor noștri și le e foarte greu să iasă din astfel de situații singuri. Cu toate acestea sper să nu fiți niciodată nevoiți să vă ajutați copiii să facă față acestor abuzuri și vă sfătuiesc să aveți mereu la îndemână un astfel de ghid pentru că e mai bine să prevenim decât să remediem. Better safe than sorry, nu?

Titlu: Staying safe online

Autor/Editor: Louie Stowell

Ilustrator: Nancy Leschnikoff

Premii și nominalizări: Longlisted - 2017 SLA Information Book Award

Format: 198 x 130mm

Nr pagini: 128

---

[1] https://oradenet.salvaticopiii.ro/

[2] CRIN (Child Rights International Network) menționează Avocatul Poporului ca fiind responsabil de respectarea drepturilor copiilor http://www.avp.ro/index.php?lang=ro-ro

[3] http://www.telefonulcopilului.ro/

Wipe-Clean First Numbers

Azi am decis să vă scriu despre o carte care e deschisă în casa noastră în fiecare zi de cum ajunge Ș. de la grădiniță. E vorba de Wipe-Clean First Numbers de la editura Usborne.

https://www.usbornebooksathome.co.uk/catalogue/catalogue.aspx?cat=1&area=EY&subcat=WC&id=7915

Nu este o carte de povești ci o carte de activități adresată copiilor mai mari de 3 ani și îndeplinește mai multe scopuri:

·         îi învață pe cei mici să țină corect instrumentul de scris

·         oferă multe exerciții de trasare a numerelor urmărind liniile punctate

·         creează un context pe înțelesul copiilor pentru activități matematice simple

·         îi învață pe copii să numere până la 10 în ordine crescătoare și descrescătoare

Fiind o carte publicată în limba engleză, copii au nevoie de puțin ajutor pentru a înțelege cerințele de pe fiecare pagină, dar datorită monstruleților prietenoși care dau culoare întregii cărți, copiii vor reține foarte repede ce au de făcut. Fiind o carte „wipe-clean”, vine însoțită de o cariocă specială cu care pot scrie, iar apoi să șteargă cu un simplu șervețel pentru a reface activitățile distractive.

Din experiență personală vă spun că la început sarcina le va părea puțin dificilă copiilor pentru că paginile sunt lucioase și alunecă mai mult decât hârtia obișnuită, dar imediat ce vor termina de completat toate activitățile din carte, copiii vor insista să ștergeți cât de repede ce au lucrat pentru a încerca din nou. A doua încercare a ieșit mai bine și l-a motivat pe Ș. să mai încerce încă o dată, și încă o dată...și de atunci în fiecare zi :D Am observat că este din ce în ce mai atent să nu depășească marcajele numerelor, reușește deja să scrie cifrele fără a urmări o linie punctată și ține corect carioca în mână.

Editura Usborne acordă o atenție deosebită cărților pe care le publică, oferind material educativ, interesant și totodată ilustrat atractiv. Urmărind site-ul lor veți descoperi două tipuri de cărți „wipe-clean”: Wipe-clean learning și Wipe-clean activities iar de aici puteți lista niște fișe de lucru pentru cei mici.

Să vă aducă bucurie!

Autor/Editor: Jessica Greenwell

Ilustrator: Kimberley Scott

Format: 276 x 216 mm

Nr pagini: 24

Căsuța Zurli – Mirela Retegan

Ș. al meu este mare consumator de Gașca Zurli încă de când era mic (J că acum are deja 3 ani și jumătate!!!) și recunosc că noi suntem cei care l-am încurajat pentru că toate cântecele găștii sunt atrăgătoare, ușor de fredonat și în special foarte educative. Este foarte ușor să-i transmiți copilului că e important să mănânce sănătos cântând împreună „Bucătărașul Zurli”, „Yum-yum” sau „Pofta de mâncare”; e distractiv să îl înveți pe cel mic să se spele pe dinți pe versurile „dinții de sus se pe-pe-pe-pe-perie în jos și dinții de jos se pe-pe-pe-pe-perie în sus” sau să vă jucați Rempompi ți să faceți coregrafiile celor mai îndrăgite cântece pentru copii. De aceea am fost foarte fericită când am auzit de prima carte de povești a Mirelei Retegan.

https://www.magazinulzurli.ro/Carte/NOU-Cartea-Casa-Zurli-78.html

Căsuța Zurli nu face altceva decât să transforme spectacolul „Casa Zurli” într-o poveste pentru copii la îndemâna oricui. Iar cum Ș. îmi cere să-i „citesc” povestea spectacolului încă de când am ieșit din Sala Polivalentă, cartea e o resursă de bază pentru mine, mai ales că eu am mai scăpat unele elemente ale spectacolului, dar el a „înregistrat” tot și mi-a atras atenția că am ratat ceva. Avem cartea de doar cinci zile, de când a apărut la chioșcurile de ziare cu Gazeta Sporturilor, și de atunci o citim cam de două ori pe zi, preluând idei din ea ca să punem masa, să strângem jucăriile sau să împerechem șosetele (adică să-l învățăm pe Ș. să facă asta). Tot pornind de la o idee din poveste, încerc să-l fac pe Ș. să salute atât oamenii cu care ne întâlnim, cât și obiectele din jur.

Cu toate acestea, ar fi și ceva ce aș schimba la această carte: cântecele. O fi pentru că am citit recent Călătoriile lui Erus (despre care puteți citi aici Erus și Valea Răbdării și Erus și Valea Generozității) care includ linkuri pentru a asculta cântecele din poveste, dar mai ales pentru că Gașca Zurli e renumită datorită cântecelor pentru copii deci micii cititori ar fi entuziasmați să poată cânta împreună cu personajele lor preferate cântecele la care se face referire în text: „Bună dimineața casă...”, „Să vedem cine mai știe/ Cum se pune o farfurie?”, sau cântecul în care Fetița Zurli își imaginează cum ar fi să fie mare. În afara acestui detaliu, povestea este una captivantă, cred că toți copiii vor fi curioși să vadă ce se întâmplă până la urmă, dacă Gașca Zurli va reuși să rămână unită în fața provocărilor lansate de Tura Vura. De asemenea, apreciez fidelitatea ilustrațiilor cu personajele de pe scenă, Ș. le-a recunoscut imediat și deși cantitatea de text e destul de mare pentru un copil de 3 ani, are răbdare până termin de citit o pagină fiindcă analizează detaliile din ilustrații. În plus, datorită faptului că anumite cuvinte sau expresii sunt scrise cu majuscule și cu diferite culori, Ș. le-a reținut deja și recunoaște acțiunea de pe fiecare pagină deci putem schimba rolurile câte puțin ca să îl determin să fie el povestitorul, dezvoltându-i astfel memoria, limbajul și imaginația.

În concluzie, sper ca Tanti Prezentatoarea/Mirela Retegan să continue să transpună spectacolele în povești pentru copii și să ne formăm încet-încet o bibliotecă zurlie!

Autor: Mirela Retegan

Ilustrații: Cristina Diana Enache

Editura: Editura Zurli

Format: 190 x 260 mm

Nr. pagini: 31

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Desenați o căsuță Zurli care să se potrivească familiei voastre. Cum ar arăta? Unde v-ați ține fiecare lucrușoarele?
• Joc: Capodopera. Este un joc de grup în care toți participanții stau în cerc. Doar unul dintre participanți știe „ingredientul secret” pentru a realiza o capodoperă (secretul constă într-o formulă de politețe, de exemplu să spunem „poftim” atunci când dăm ceva), acesta începe să „picteze” în aer un tablou iar apoi înmânează „pensula” celui din dreapta sa folosind formula de politețe. Apoi îi anunță și pe ceilalți că a fost o capodoperă. Fiecare participant încearcă să creeze o capodoperă, dar câștigă doar cei care folosesc formula de politețe aleasă de lider.Jocul se încheie atunci când toți participanții și-au dat seama care era formula.
• Joc: I spy with my little eye. (Eu folosesc acest joc pentru a face ordine în camera lui Ș. mai ales când nu mai ai loc unde să pui piciorul și Ș. creează trasee printre jucării.) Eu mă așez într-un colț și spionez diverse jucării, când Ș. le identifică, le pune la locul lor.

Povestea mea – Michelle Obama

Nu știu aproape nimic despre politică și nici nu mă pasionează subiectul, poate din cauza situației din România unde cuvântul „politică” a ajuns să fie identic cu „corupție”, „influență”, „interese personale” și multe decizii împotriva binelui țării. Nu urmăresc știrile tocmai pentru că atâtea canale de știri sunt afiliate politic și m-au făcut să îmi pierd încrederea că o știre este adevărată și verificată temeinic și nu doar opinia părtinitoare a unor așa-ziși jurnaliști cu interese ascunse.

Cu toate acestea, nu am putut ignora importanța istorică a alegerii unui președinte de culoare în Statele Unite ale Americii care nu doar că e cea mai mare putere a lumii, dar e și țara cu o lungă istorie a sclavagismului. Așadar, alegerea lui Barack Obama în fruntea americanilor a avut o foarte mare însemnătate istorică și o mare influență asupra celorlalte popoare. Nu i-am urmărit mandatele, nu pot să mă pronunț cu privire la politica sa, și nici nu aș vrea asta. Am ales să citesc autobiografia soției sale, Michelle Obama, datorită comentariilor predominant pozitive pe care le-am auzit despre ea în timpul celor opt ani petrecuți la Casa Albă. Am fost curioasă să aflu mai multe despre omul Michelle Obama și nu despre calitatea ei de Primă Doamnă a Americii, și nu am fost dezamăgită.

http://www.litera.ro/povestea-mea.html

Povestea ei începe din copilărie și ne poartă apoi prin toate etapele din viața sa. Nu sunt menționate doar etape de o însemnătate majoră, ci întâmplări mai mici sau mai mari care i-au format caracterul și i-au influențat toate deciziile: de la lecțiile de pian cu mătușa Robbie, scleroza multiplă pe care tatăl său o ignora ca să nu creeze probleme suplimentare familiei, la consiliera școlară din liceu care încearcă să-i reteze elanul de a se înscrie la Universitatea Princeton doar din cauza culorii pielii sale, sau la sloganul pe care îl împărtășește cu Barack și cu alți afro-americani care au țintit mai sus decât le impunea societatea: „Trebuie să fii de două ori mai bun ca să ajungi doar la jumătatea drumului.” M-a impresionat în special faptul că povestea ei e una simplă dar de succes, cum părinții ei, oameni care au avut de înfruntat marginalizarea nevădită a negrilor, au reușit să le insufle copiilor lor dorința și motivația de a-și depăși condiția și de a răzbate într-o lume de albi.

Momentul în care ajunge să locuiască la Casa Albă este unul de cotitură, și așa ar fi pentru oricine cu siguranță, dar Michelle Obama având deja o serie de reușite personale atât pe plan personal cât și profesional, reușește să transforme calitatea de Primă Doamnă în favoarea ei și nu să lase acest titlu să o definească. Astfel, nu uită nici o clipă de unde a plecat și cât de sus a ajuns, se preocupă în continuare de misiunile pentru care a luptat și înainte de a fi soția președintelui și reușește să folosească resursele pe care le are la dispoziția Prima Doamnă ca să facă diferența pentru cei de care se preocupă și anume copii din medii defavorizate sau minorități, tineri care caută o rampă de lansare sau cărora le lipsesc multe informații pentru a-și putea realiza visul, militarii și familiile lor, etc.

Din perspectiva mea, aceasta e o carte care îmbină mai multe funcții. E o lectură foarte plăcută în care ai sentimentul că o ai în față pe Michelle Obama și purtați o discuție amicală și personală existând foarte multe aspecte în care cititorii se pot identifica cu ea, dar este și o carte despre leadership și parenting. Pe mine m-a inspirat să fac tot posibilul să descopăr modalități de a cultiva spiritul de lider în cei doi fii ai mei pentru că mi-a arătat cât e de important să știm fiecare dintre noi cât valorăm ca să ne putem aprecia corespunzător și să ajungem apoi să îi ajutăm pe alții și comunitatea de care aparținem. Îmi doresc ca și băieții mei să poată să spună ca și Michelle Obama „Sunt destul de bun? Da, sunt!”

Autor: Michelle Obama

Editura: Litera

Format: 200x140mm

Nr. pagini: 620

Erus și Valea Generozității – Alec Blenche

Datorită faptului că am fost foarte plăcut impresionată de primul volum al Călătoriilor lui Erus, și anume Erus și Valea Răbdării despre care puteți citi aici, dar și puțin frustrată pentru că nu am aflat răspunsul la unele întrebări, am cumpărat cu prima ocazie următoarele două aventuri Erus și Valea Generozității și  Erus și Valea Iubirii. Azi vă povestesc așadar despre generozitate. Trebuie să recunosc că încă nu am terminat de citit cartea împreună cu Ș. ci doar eu, dar promit că voi edita ulterior postarea ca să adaug și impresiile lui.

Sper bucuria mea, aventura continuă chiar de la porțile Văii Răbdării și prima aventură este chiar întâlnirea cu Soarele. Pentru că citisem primul volum, așteptam cu nerăbdare momentul acesta, dar tot consider că s-ar fi potrivit mai bine în finalul primei părți pentru a le oferi o satisfacție cititorilor. De asemenea, se cuvine să spun că nici unul dintre volume nu se poate citi independent de celelalte, deci e nevoie de achiziționarea întregii serii pentru a înțelege pe deplin aventurile lui Erus.

Cum spuneam, Erus se întâlnește cu Soarele și, discutând cu el, descoperă că fiecare dintre noi are o lumină interioară care strălucește continuu, dar care are uneori nevoie de gesturi clare de apreciere din partea celorlalți pentru a-și putea menține intensitatea luminii. Cu cât lumina noastră e mai apreciată, cu atât strălucește mai tare și se răspândește mai larg. Erus îi vorbește Soarelui despre răbdare, despre iertarea oamenilor mari care găsesc mereu scuze pentru a evita soarele și despre importanța pe care el o are pentru plante, animale și oameni. Ne dăm deci seama că Erus s-a schimbat în urma primei sale aventuri și că nu mai e acum doar un prinț răzgâiat.

https://www.curteaveche.ro/erus-si-valea-generozitatii

În continuare, Ordinul celor nouă îl trimit pe Erus mai departe în Valea Generozității pentru a dobândi și această virtute ca să poată apoi să salveze apele care sunt întunecate și învolburate. De data aceasta Erus nu intră singur în aventură ci alături de prietenul său, mărul vorbitor Alpi. Ei trebuie să treacă prin mai multe încercări ca parte a unui Joc al generozității în care nu câștigă cel mai rapid, ci cel mai generos desigur. În cursă intră și leopardul Amur, bufnița Uli și frumoasa prințesă a apelor, Roua. Fiecăruia i se cere să-și exprime cea mai arzătoare dorință, care i se va împlini doar câștigătorului cursei. Amur fiind un leopard dintr-o specie pe cale de dispariție, își dorește ca oamenii să nu mai vâneze animalele pentru distracție sau pentru blana lor. Uli are cuibul în Regatul Pădurilor și își dorește ca oamenii să nu mai taie pădurile în neștire și să planteze copaci tineri în locurile unde taie copaci pentru lemne de foc sau construcții. Prințesa Roua își dorește la rândul ei ca oamenii să vadă importanța apelor lumii și să nu le mai polueze. Erus își dorește să își continue călătoria pentru a salva apele, dar le spune concurenților doar că vrea să iasă cât mai repede din valea magică.

Cu toate că dorința lui pare egoistă, el se dovedește a fi cât de curând de ajutor celorlalți învățându-i ce este răbdarea și cum să facă să vadă mai bine în întuneric pentru a trece de prima încercare: Peștera Urșilor. În Peștera Urșilor îl cunoaște pe ursul Marty care îi învață pe toți despre miere și importanța ei și îi face pe toți Păstrători ai Rețetei Secrete. Așadar, din concurenți, Amur, Uli, Roua și Erus devin prieteni și promit să rămână așa chiar și după finalul competiției. Ei trec împreună, ajutând fiecare cu ce poate, peste Prăpastia Părăsită, și urcă Dealul Dăruinței pentru a se întoarce la linia de Start de la Lacul Abundenței. În final, Erus este cel care câștigă cursa și își schimbă dorința inițială surprinzându-i pe toți cei prezenți chiar dacă asta îl poate ține pe veci în Valea Generozității. Din nou, povestea se încheie fără a ne oferi un răspuns cu privire la apele întunecate și învolburate, și sper să aflu ce se întâmplă cu ele în următoarea călătorie.

Îmi place foarte mult ideea unei curse a generozității și chiar mă voi gândi la o modalitate de a organiza una pentru băieții mei, dar asta când va mai crește puțin M. Abia aștept să terminăm de citit povestea împreună cu Ș. și să văd ce probleme va ridica. Deși are doar 3 ani și jumătate pune niște întrebări destul de interesante și ma surprinde de fiecare dată ce îi atrage atenția într-o poveste. Voi edita postarea la momentul potrivit, dar dacă voi ați parcurs deja Valea Generozității cu copiii voștri, mi-ar plăcea să știu ce reacții au avut, așadar, vă rog să îmi scrieți experiența voastră în comentarii.

Autor: Alec Blenche

Ilustrator: Doina Zavadschi

Editura: Curtea Veche

Format: 190x235mm

Nr pagini: 132

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Organizați o cursă a generozității pentru familia/prietenii voștri. Poate fi o cursă pe afară, cu obstacole și traseu bine delimitat, sau o cursă de jocuri tip board game. Nu contează cine termină primul sau adună cele mai multe puncte, ci cel care este cel mai generos.
• Cutia cu generozitate: scrieți bilețele cu fapte de generozitate pe care le puteți face celor din jur, cunoscuți sau necunoscuți, și apoi extrageți câte un bilețel în fiecare sâmbătă, de exemplu.
• Creează un proiect sub ce formă dorești: desen, colaj, compunere, etc. în care să prezinți generozitatea unui element al naturii.

Erus și Valea Răbdării – Alec Blenche

Una dintre provocările cele mai mari pe care ni le creează copiii este de a-i învăța să aibă răbdare: până e gata mâncarea, până li se răcește un pic ca să o poată mânca, până vine autobuzul, până vine vara/toamna/iarna/primăvara, până la ziua lor, până vor fi mari, până vine Moș Crăciun, câte și mai câte. Dar nu doar ei trebuie să învețe ce e răbdarea, ci și noi ca părinți trebuie să învățăm să ne-o păstrăm, să le acordăm răbdători tot timpul din lume, toată încrederea și toată dragostea noastră. Cred că acesta a fost scopul pentru care Alec Blenche, fondatorul ViataVerdeViu.ro, a început seria călătoriilor lui Erus din Valea Răbdării. De fapt, a și subliniat cu diverse ocazii pe parcursul poveștii că răbdarea e o virtute care ne ajută mereu.

https://www.curteaveche.ro/erus-si-valea-rabdarii

Erus nu e nici pe departe un erou sau un copil model, el este prințul răzgâiat al Regatului Vânturilor, căruia îi place să trișeze la toate jocurile, se poartă urât cu ceilalți copii și nu face nimic dacă nu primește ceva în schimb. Cu toate acestea, este ales să salveze Lumea Bună de toate problemele care s-au abătut asupra ei: soarele nu mai răsare, apele s-au învolburat și s-au înnegrit și fructele și legumele au dispărut. Cei cinci eroi care l-au ales vin din toate colțurile lumii facparte din Ordinul celor nouă, niște eroi meniți să apere Lumea Bună de orice amenințare, și susțin că doar Erus poate să-i ajute datorită sufletului lui de copil. Așadar, pornesc cu toții spre Țara Soarelui, dar trebuie să treacă prin Valea Răbdării de unde nu mulți au ieșit ca să povestească ce au găsit acolo. În urma tuturor aventurilor pe care le are Erus în valea magică, el descoperă importanța răbdării și faptul că viața întreagă este dominată de această calitate.

Cartea e recomandată copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani, dar eu i-am citit-o lui Ș. care are doar 3 ani și 5 luni și a primit-o cu bucurie. E drept că nu se poate citi toată odată ci pe fragmente, datorită textului destul de mult. Noi am citit câte puțin în fiecare seară înainte de somn și am fost încântată să observ că i-au rămas în minte unele aspecte. Bineînțeles că l-au atras ilustrațiile Doinei Zavadschi chiar dacă ele apar după vreo două pagini integrale cu scris, și cele trei cântece presărate la momente importante din poveste și pe care le fredonează zilnic de când am terminat cartea. Datorită paginii www.călătoriileluierus.ro puteți asculta melodiile împreună cu cei mici ori de câte ori doriți. Uite-așa a venit Ș. de la grădiniță și mi-a spus că le-a cântat colegilor lui Cântecul lui Pac și Mac, două personaje haioase pe care le întâlnește Erus în Valea Răbdării. Și tot așa, purtăm aproape în fiecare zi dialogul amuzant și absurd al lui Pac și Mac ale căror replici le știe pe din-afară. De asemenea, povestea lui Erus le este de foarte mare folos părinților pentru că e plină de sfaturi folositoare și obiceiuri sănătoase prezentate pe înțelesul copiilor. E de ajuns să le citim copiilor una din provocările pe care le întâmpină Erus în vale și putem învăța de acolo o mulțime de lucruri care să ne facă mai buni, mai prietenoși, mai sănătoși și desigur, mai răbdători.

Nu am putut lăsa din mâna prima călătorie a lui Erus după ce i-am citit lui Ș. primul fragment, dar totuși am o obiecție de făcut. Am fost puțin dezamăgită de faptul că povestea cu care începe de fapt aventura lui Erus, și anume dorința de a salva Lumea Bună, nu își găsește nici un sfârșit. E ca și cum autorul ar fi uitat în totalitate că Valea Răbdării era doar o etapă pentru a ajunge în Țara Soarelui și a-l face să răsară din nou. Datorită faptului că nu am cumpărat decât prima carte, nu am putut să merg mai departe cu povestea și am rămas cu o oarecare frustrare din acest motiv. Sper să găsesc răspunsul în următoarea călătorie prin Valea Generozității.

Autor: Alec Blenche

Ilustrator: Doina Zavadschi

Editura: Curtea Veche

Format: 230 x 190 mm

Nr pagini: 120

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Cultivați-vă răbdarea: pregătiți un ghiveci/o jardinieră cu pământ de flori, semănați niște semințe de flori și apoi aveți grijă de ele udându-le, având grijă să fie la soare, rupând buruienile din jurul lor etc. și așteptați răbdători să răsară florile voastre.
• Desenează sau creează un colaj din care să reiasă harta Văii Răbdării așa cum ți-o imaginezi folosindu-te de indicațiile obținute din poveste.
• Provocările din Valea Răbdării sunt personalizate în funcție de caracterul fiecărei persoane care intră în magica vale. Ce provocări crezi că ai întâlni tu dacă ai intra în Valea Răbdării?

Țara de dincolo de gânduri - Gabriela Șulea

Descrisă de „Prințesa urbană” Ioana Chicet-Macoveiciuc ca fiind „cel mai delicat și mai eficient somnifer din lume!”, Țara de dincolo de gînduri este o poveste drăguță despre gândurile care nu-i lasă pe micul César și iepurașul său Doudou să adoarmă. Nu pot să confirm din experiență personală că îi ajută pe copii să adoarmă fiindcă încă nu am citit-o la ora de culcare, ci într-un moment de lectură de peste zi dar i-a atras atenția fiului meu. I-au plăcut în mod special ilustrațiile create de Lavinia Trifan, s-a amuzat identificând elemente din text în imagini și cerându-mi să-i citesc ce scrie printre desene.

Gabriela Șulea prezintă în povestea gândurilor ritualul de la ora de culcare a băiețelului său când, așa cum ni se întâmplă multora dintre noi, cei mici ne supun la adevărate teste de creativitate, improvizație și, să fim sinceri, răbdare. Oricât de grele ar fi pleoapele lui Ș. și oricât de siguri am fi pe noi că va adormi repede, își adună parcă toate forțele ca să ceară un pahar cu apă, să povestească ceva ce s-a întâmplat la grădiniță în urmă cu multe zile, să își amintească ceva ce i s-a părut amuzant vara trecută sau să pună o întrebare al cărei răspuns necesită explicații complexe. César își întreabă mama de unde vin toate gândurile care nu îl lasă să doarmă și atunci mama lui îi descrie o lume fantastică ascunsă în cotloanele sufletului. Astfel, nu doar că îi spune o poveste de noapte bună, dar îi și oferă o imagine frumoasă înainte de somn care să îi creeze vise plăcute.

http://www.elefant.ro/carti/carte/carti-pentru-copii/povesti-si-povestiri/tara-de-dincolo-de-ganduri-1679193.html

Fiecare părinte cred că se regăsește în povestea mamei lui César fiindcă deseori suntem puși în situația de a îmbrăca realitatea în cuvinte frumoase sau de a o deghiza pentru a le oferi copiilor o explicație pe înțelesul lor. De asemenea, și copiii se regăsesc ușor în personajul bălaiului César care are o imaginație bogată atunci când se joacă, dar și înainte de culcare. Concepte precum „gândurile” sau „visele” mă făceau să mă gândesc cu o oarecare groază la momentul în care Ș. mă va întreba ce sunt, de unde vin, unde se duc sau ce rol au, dar descoperind tărâmul minunat al gândurilor lui César sunt mai încrezătoare că voi reuși să dau un răspuns adecvat la momentul potrivit.

Autor: Gabriela Șulea

Ilustrator: Lavinia Trifan

Editura: Univers (Colecția Unicorn)

Format: 215 x 255 mm

Nr pagini: 32

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Desenați un copac în care să afișați în fiecare seară înainte de culcare câte 3 gânduri despre ziua care a trecut.
• Fabrica de gânduri: creați o înlănțuire de gânduri pornind de la un cuvânt. Fiecare membru al familiei/clasei/clubului adaugă o propoziție despre cuvântul dat.
• Să gândim pozitiv! Creați un borcan sau o cutie și puneți înăuntru un aforism, un proverb sau un gând neapărat pozitiv. Încercați să puneți câte un bilețel pentru fiecare zi. Apoi, începeți ziua alegând unul din bilețele și discutând în familie/clasă ce scrie acolo.

Cuvinte cheie: somnifer, carte de noapte bună, creativitate, imaginație, magie, gânduri

Micul Noi – Daniela Kunkel

Aceasta este o carte care mi-a intrat la suflet din prima clipă și peste care am dat din întâmplare, fiindu-mi recomandată de prietena mea. Abia am așteptat să le-o citesc fiilor mei și să o interpretez alături de cel mare. Partea cu cititul a ieșit foarte bine, dar interpretatul mai puțin pentru că el are abia 3 ani și 5 luni, cât despre cel mic, nu mă pot pronunța fiindcă la cele 2 luni ale sale nu prea reacționează la nici o carte...va trebui să mai aștept.

https://edituraunivers.ro/produs/micul-noi/

Să le luăm însă ușurel. Întâi cititul. Textul poveștii Micul Noi este unul foarte ușor de parcurs atât de către părinții care le citesc copiilor, cât și de copiii mai măricei care învață să citească singuri. Nici chiar cei mai mici iubitori de cărți nu se plictisesc deoarece ilustrațiile, create tot de către autoare, sunt foarte atrăgătoare și oferă multe subiecte de discuție. Fiecare pagină dublă este ocupată de un desen în culori plăcute și maxim 5 rânduri de text. Pe unele pagini, textul se amestecă în cadrul ilustrației, iar pe altele ilustrația e atât de mare încât trebuie să întorci cartea pentru a putea continua povestea, astfel lectura devine mai distractivă și copiii vor fi atrași de jocul cu cartea ca obiect.

Am ajuns și la interpretare. După cum vă spuneam, m-a cucerit instantaneu, și nu pentru ilustrații, forma textului sau aranjarea sa în pagină, ci pentru mesajul pe care îl transmite această frumoasă poveste și felul în care ea poate fi interpretată și aplicată în diverse medii: acasă, la grădiniță, sau chiar la școală. După cum îi spune și titlul, este vorba despre Noi, acel „noi” care ia naștere între oricare două sau mai multe persoane, acela la care nu ne prea gândim când inițiem sau prelungim un conflict. Daniela Kunkel a îmbinat în această poveste talentul său de ilustratoare cu studiile sale de psihologie socială și a făcut din Micul Noi teza sa care prezintă atât de frumos relațiile interpersonale. Nu am reușit să analizez toate aceste lucruri cu fiul meu, dar a înțeles totuși cine e Noi dintre noi și îl hrănim în fiecare dimineață înainte de a merge la grădi ca să nu fim nici unul singuri pe parcursul zilei. A înțeles deci cât de norocoși suntem să-l avem pe Noi mereu lângă noi, și asta e tot ceea ce contează, zic eu.

Titlul original: Das kleine Wir

Traducător: Marilena Iovu

Editura: Univers (Colecția Unicorn)

Format: 230 x 230 mm

Nr pagini: 38

Activități pe baza lecturii pentru acasă, la grădiniță, la școală sau într-un club de lectură:

• Alege un coleg/membru al familiei și descrie-l/desenează-l (în funcție de vârsta copiilor) pe Noi dintre voi (preferințe comune, visuri pe care le aveți în comun, lucruri care vă aseamănă).
• Ce ai face dacă Noi ar fi slăbit și bolnav, cum l-ai înveseli? Ce ai face să-i redai puterile?
• Ca să vă asigurați că pe Noi nu-l mai doare burtica, discută cu prietenul/fratele/vărul tău etc și stabiliți un set de 4 reguli pe care să le respectați amândoi/toți.
• Să-l hrănim pe Noi cu toate cuvintele legate de prietenie, familie, prețuire, afecțiune etc. (Desenăm un Noi cu un zâmbet larg și îi punem în gură toate cuvintele care ne vin în minte scriindu-le pe post-its sau direct pe tablă/foaie).

Cuvinte cheie: noi, familie, prietenie, acasă, școală, grădiniță, relații interpersonale, conflict